În vremea copilăriei mele, înainte de 1989, povestea lui Emil (și a faimoșilor detectivi) circula sub formă de diafilm (un fel de film fotografic, cuprinzând o succesiune de imagini ce puteau fi derulate pe un ecran — sau pe perete — cu ajutorul unui proiector).
Romanul lui Erich Kästner, destinat copiilor, dar iubit deopotrivă și de către (unii) adulți, a fost republicat în limba română în 2012, fiind disponibil în oferta Editurii Arthur. Cartea conține ilustrațiile originale realizate de Walter Trier, ilustrator care a colaborat cu Kästner și la alte cărți.
Povestea este cu adevărat plăcută, captivantă. Emil și detectivii rămâne și astăzi un model de poveste care, lipsită de vrăjitori, troli, elfi, uși care dau spre tărâmuri imaginare, iepuri vorbitori sau cufere în care stau ascunși pirați, reușește să captiveze totuși, stimulând cititorul să dea pagină după pagină și stârnindu-i curiozitatea: oare ce se va întâmpla cu micul Emil Tischbein? Va reuși el să recupereze banii pentru care mama lui a trudit din greu și care i-au fost furați?
Pe scurt, fără a dezvălui prea multe… Emil este fiul unei coafeze (ca o paranteză, și mama autorului a lucrat ca frizeriță pentru a suplimenta veniturile familiei), orfan de tată, un elev model, conștiincios, pe care mama îl trimite cu trenul la Berlin, să-i ducă bunicii suma de 120 de mărci — o sumă uriașă pentru a fi încredințată unui băiat, iar Emil este pe deplin conștient de responsabilitatea sa. În tren, un domn cu pălărie tare și foarte binevoitor, intră în vorbă cu băiatul și îi trezește suspiciuni micului Emil. Cum-necum însă, pe băiat îl fură somnul, iar când se trezește, își dă seama că banii i-au fost furați, iar domnul cu pălărie a dispărut.
Ajuns în Berlin, Emil dă de urma hoțului și, ajutat de mai mulți băieți de vârste apropiate, pune la cale un plan de recuperare a banilor. De aici începe aventura, căci micii aventurieri, fără să știe, trebuie să dea piept cu un escroc renumit.
Mi-a plăcut observația unei mici cititoare cum că pățania lui Emil ar putea fi pățania oricăruia dintre noi. Acesta este unul dintre marile atuuri ale cărții, că te simți transpus foarte repede în pielea personajului, și tu putând să devii cu ușurință victima unui escroc cu privire prietenoasă. De asemenea, cartea place publicului pentru că — spre deosebire de o parte a literaturii de azi — face o distincție clară între bine și rău; copiilor le este limpede cine sunt „cei buni” și cine este „răul”, iar la final, binele triumfă. Copiilor le place happy-end-ul.
Emil și detectivii a fost publicată în 1929 (titlul original fiind Emil und die Detektive). Deși autorul a publicat și alte cărți, inclusiv o continuare a poveștii din Emil și detectivii, intitulată Emil și cei trei gemeni (publicată, de asemenea, de Editura Arthur), probabil că această carte rămâne cea mai cunoscută dintre scrierile lui. Cartea a fost tradusă și publicată în circa 60 de limbi.
Erich Kästner a fost distins cu Premiul Hans Christian Andersen, unul dintre cele mai importante premii care se acordă pentru literatura destinată copiilor, premiul fiindu-i acordat pentru autobiografia Pe când eram un băiețel (Als ich ein kleiner Junge war). Textele sale pentru copii sunt o combinație de umor și seriozitate. Pe lângă cărțile pentru copii, Kästner a publicat și romane, poezii, povestiri etc.
Există chiar și o serie de adaptări cinematografice ale poveștii lui Kästner, una dintre acestea fiind produsă de studiourile Walt Disney (în 1964).
florinbicabooks 