Muzicuța cu schimbător, de Nicuță Tănase

Mai toți avem câte o cutie sau un sertar în care păstrăm mărunțișuri cu valoare sentimentală. Uneori, printre mărunțișurile acestea sunt și cărți. Mie, de exemplu, mi-a rămas în suflet această cărțulie cu tovarăși și pionieri — Muzicuța cu schimbător.

Cu mult timp în urmă, într-o galaxie îndepărtată, un băiat în vârstă de 9 ani a descoperit în micuța bibliotecă a unei mătuși o carte pentru copii. Era chiar Muzicuța cu schimbător, într-o ediție veche, cu coperte cartonate, cu câteva ilustrații alb-negru și cu filele îngălbenite. (În paranteză fie spus, ediția aceea s-a pierdut pe undeva. Băiatul nu a mai găsit-o niciodată.)

Băiatul a citit-o și a recitit-o de nu știu câte ori. Îi plăceau personajele, iar povestea copiilor care încearcă să stopeze un furt îl emoționa de fiecare dată. Mai ales finalul poveștii.

Mai târziu, băiatul, ajuns redactor de carte pentru copii, și-a amintit de cartea aceasta care, alături de alte câteva, a pus bazele pasiunii lui pentru lectură. Și a hotărât că Muzicuța… ar merita readusă la viață pentru copiii de astăzi. Este adevărat că, spre deosebire de anii acelei galaxii îndepărtate, prezentul le oferă micilor cititori o ofertă mult mai bogată și mai atrăgătoare. Printre frumoasele cărți de astăzi, Muzicuța cu schimbător este un fel de micuță Cenușăreasă. Dar ea (re)există și are valoarea ei.

Băiatul-redactor a avut o altă bucurie în legătură cu această carte. Unul dintre ilustratorii care înfrumusețau cărțile și revistele pentru copii în anii copilăriei lui (și chiar și mai înainte), aflat acum la o vârstă înaintată, a acceptat provocarea de a realiza câteva ilustrații pentru Muzicuța cu schimbător. Așa se face că prima ediție a cărții Muzicuța cu schimbător din perioada postdecembristă (și poate și ultima) a apărut la Editura Viață și Sănătate, având ilustrații semnate de maestrul Puiu Manu.

Cartea a fost inclusă în colecția „Cărțile galbene”.

Dar, de fapt, despre ce este vorba în Muzicuță…? Despre un băiat obișnuit, Dinu, care află întâmplător că tatăl lui intenționează să fure cherestea, momit fiind de un individ dubios, Sterică. Gândul că va deveni fiul unui hoț, arătat de toată lumea cu degetul pe stradă, îi dă fiori lui Dinu. Așa că, împreună cu prietenii lui — Chiru, Rădulescu, Ofelia și Oprinescu —, Dinu încearcă să oprească înfăptuirea furtului.

Cartea e scrisă cu mult umor, replicile personajelor se succed cu repeziciune și „te prind”, iar lecția despre cinste este predată școlărește, fără a trebui căutată prea mult printre rânduri.

Știu că unii dintre cititori (sau mai degrabă dintre părinții lor) au strâmbat din nas pentru că Muzicuța cu schimbător se petrece într-o epocă de tristă amintire, așa-numita epocă de aur. Însă cartea în sine nu este despre epoca aceea, ci despre niște copii care cred în cinste și care încearcă din răsputeri să oprească un lucru rău, un furt. Chiar și pentru copiii acestei generații — sau mai ales pentru ei — este necesară o astfel de lecție, predată atât de simplu de Nicuță Tănase.

Și cine a fost Nicuță Tănase? Greu de spus… Mențiunile despre el sunt puține. Nu a fost unul dintre marii scriitori. A trăit între 1924-1986, a publicat povestiri, foiletoane satirice și fragmente de roman în ziare și reviste. Textele lui sunt cu precădere umoristice, sunt pline de vervă, având note autobiografice și descriu viața din mediul citadin privită prin ochii copiilor și adolescenților. În 1979, Nicuță Tănase a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București.

Dar de ce se numește cartea Muzicuța cu schimbător? Ei, asta vă las pe voi să descoperiți… Iar dacă vreți să faceți lucrul acesta, puteți cumpăra cartea de AICI.

Advertisements

„MUZICUȚA CU SCHIMBĂTOR”, de Nicuță Tănase

Există cărți care îl fac pe copil să se îndrăgostească de citit. Pentru mine, una dintre aceste cărți a fost Muzicuța cu schimbător.

Tocmai mă mutasem într-un alt oraș. N-aveam prieteni, n-aveam cu cine să mă joc, eram în clasa a IV-a. Cele mai bune prietene îmi erau cărțile. Și tot răscolind printre cărțile pentru „ăi mari” din biblioteca unei mătuși, am dat de Comoara din insulă și de această cărțulie cu coperte cartonate și pagini îngălbenite de vreme, presărată ici-colo de ilustrații — era Muzicuța cu schimbător de Nicuță Tănase.

Să vă spun acum de câte ori am citit cartea aceasta la vremea aceea, n-aș ști. Îmi plăcea mai ales să recitesc anumite episoade care mi se păreau amuzante. Știu doar că Dinu, Chiru și ceilalți eroi ai cărții mi s-au lipit atunci de suflet. Și, după ani, ca redactor de carte pentru copii, mi-am zis: „De ce n-aș readuce la lumină Muzicuța?”

În 2012, am reeditat la Editura Viață și Sănătate fabuloasa Muzicuță, într-o colecție destinată copiilor din clasele primare — Colecția „Cărțile galbene”. Și, pentru ca bucuria să fie deplină, am avut ocazia să lucrez la acest proiect cu ilustratorul Puiu Manu, care ne-a făcut câteva ilustrații drăguțe, „de epocă”, în ton cu perioada în care este plasată acțiunea cărții.

Eroul cărții este Dinu, un puști obișnuit, care află din întâmplare că tatăl lui s-a înhăitat cu un tip uns cu toate alifiile, Sterică, plănuind împreună să fure cherestea. Pentru că totul se petrece din scurt, Dinu fuge de acasă și, ajutat de prietenii lui — Chiru, Rădulescu, Ofelia și Oprinescu, pune la cale un plan de împiedicare a furtului. Nu spun mai mult, ca să nu stric plăcerea lecturii…

Sunt convins că micuții cititori vor fi captivați de poveste, de ritmul ei alert, de dialogurile vioaie și de replicile pline de haz.

Sigur, ar putea exista unele obiecții în legătură cu faptul că Muzicuța reflectă o epocă pe care am vrea s-o dăm uitării, o epocă cu tovarăși și pionieri. Aș aprecia totuși că povestea în sine poate fi citită și altfel, astfel încât să se ia din ea ceea ce este bun, frumos, fără a ne poticni în mici detalii. Iar pentru a susține valoarea poveștii în sine, redau ce mi-a povestit un adult…

Într-o zi, voind să tragă un pui de somn, și-a rugat soția să-i citească o poveste și s-a întins în pat. Soția, nebănuind probabil că Muzicuța cu schimbător este o poveste mai lungă, a luat tocmai această carte și a început să-i citească soțului cu voce tare. Pe măsură ce citea, soțul era tot mai prins de poveste, așa că „i-a sărit somnul”. La final, înduioșată de povestea micuțului Dinu, soția a izbucnit în plâns…

Povestea lui Dinu și a inimoșilor săi prieteni este într-adevăr plină de farmec și emoționantă. Cred că, într-un timp când sunt atât de multe cărți din genul fantasy, cu orci, gnomi, vrăjitori etc., copiii ar putea face un mic „ocol” spre trecut, redescoperind una dintre cărțile de aur ale copilăriei bunicilor lor. Și am convingerea că nu vor regreta.

Muzicuța cu schimbător poate fi cumpărată de AICI. Are un pic peste suta de pagini, format 13 x 20 cm, e tipărită pe hârtie volumică și costă doar 8 lei.

De dragul cărții, pun și două dintre copertele unor ediții mai vechi, deși n-am reușit să dau și de ediția pe care am citit-o în copilărie.