A doua carte cu Apolodor, de Gellu Naum

Era un lucru firesc și de așteptat ca Editura Arthur să îmbrace în haină de sărbătoare și A doua carte cu Apolodor după ce, în 2016, a publicat într-o ediție nouă, ilustrată de Dan Ungureanu, prima carte despre faimosul pinguin, respectiv Cartea cu Apolodor (am scris despre aceasta AICI).

Cred că e de prisos s-o spun, al doilea volum cu Apolodor a fost ilustrat de aceeași mână măiastră a lui Dan Ungureanu. Ilustrațiile sunt foarte frumos realizate și cu siguranță îi vor atrage pe copii. Plus că oferă variante de interpretare a versurilor lui Gellu Naum.

„Bătrânii” își amintesc, desigur, că, în cea de-a doua carte, drăgălașul pinguin se întoarce însoțit de doi prieteni: leul Amedeu și cangurul Ilie.

Spre deosebire de întâia carte, care înfățișează aventurile călătorului Apolodor în cele mai diverse colțuri ale lumii, cartea de față este mai degrabă o colecție de scurte versificații, pe diferite teme, în centrul atenției fiind personajele amintite. În câte două, trei sau patru strofe, Gellu Naum își așază personajele în felurite ipostaze și situații. Uite-i, de pildă, pe cei trei voinicei când la plajă, când la „Marele Bal”, când în vară, când în iarnă, când în grădină, când în bucătărie, când pe șantierul arheologic, când în spațiul cosmic ș.a.m.d. Și de fiecare dată se întâmplă ceva care să pună copilul-cititor pe gânduri.

Uneori, micuții eroi ai cărții trec prin situații amuzante, ca de pildă când Apolodor, stând la soare, se decolorează ori atunci când, dorind Amedeu să interpreteze muzică de Bach, micuțul pinguin este transformat în stativ de partituri. Ca să nu mai pomenim de buna intenție a pinguinului de a-l scăpa pe Amedeu de o muscă nesuferită, intenție finalizată printr-o lovitură în freza leului sau de faptul că, după ce îl îmbăiază pe pinguin, prietenii lui îl întind la uscat, printre rufe, pe sârmă. Râzându-și parcă de Pinocchio, Gellu Naum spune că „pe mincinoși / Îi cunoști după urechi”, iar aici cangurul Ilie este vinovatul, ca unul care „Cam de șase ori pe lună… / Spune câte o minciună.”

Alteori, poetul se folosește de rime ca de o bucată de cretă cu care scrie pe tablă mici povețe pentru cititori. „Când te roagă cineva, / Ce-ți rămâne de făcut?” se întreabă retoric autorul. Evident, să pleci urechea la rugămintea înaintată atât de respectuos.

Fie că vorbim despre mofturile făcute la masă de cangurul Ilie, despre pasiunea pentru citit a lui Apolodor, despre importanța practicării unui sport, despre culorile semaforului sau despre cadoul cumpărat cu ocazia zilei de naștere a cangurului, un lucru e sigur: Gellu Naum pune în versurile sale multe „vitamine” pentru inimă și minte.

Autorul, ca un făcut, nu vrea să uite nici de foarte importanta oră de culcare: „Ca să crești, ești obligat, / Când e ora de culcat, / Să te urci frumos în pat.”, oferindu-l ca exemplu negativ pe îndărătnicul Ilie care, sugerează poetul, de atâta nedormit va scădea în înălțime. Carevasăzică: dormi, crești; nu dormi, descrești. Cât privește spălatul pe dinți, copiii vor rămâne de-a dreptul uimiți să afle că Apolodor face lucrul acesta de trei ori pe zi, cu rezultate excepționale în cariera sa de fotbalist.

Dacă Amedeu este personajul-model – pasionat de muzică, amabil, răbdător, deștept, Ilie pare să fie opusul lui: e încăpățânat, dezorganizat, plin de toane etc. Apolodor se află undeva la mijloc, animat mai mereu de intenții bune, dar urmărit câteodată de un strașnic ghinion, ca atunci când, la pescuit fiind, prinde o… gheată.

A doua carte cu Apolodor își caută loc în bibliotecile micilor cititori. Calitatea tehnică – hârtie, coperte cartonate, interior color, font ușor de citit – este, de asemenea și ca de obicei, la înălțime.

 

Cartea cu Apolodor, de Gellu Naum

Îmi place să mă gândesc la Cartea cu Apolodor ca la un fel de Ocolul pământului în optzeci de zile de Jules Verne, dar adevărul este că Ocolul pământului în optzeci de zile este, de fapt, un fel de Cartea cu Apolodor a francezilor.

bookpic-5-cartea-cu-apolodor-30037

Sunt entuziasmat de-a dreptul de noua ediție a cărții lui Gellu Naum, publicată recent de Editura Arthur și ilustrată excepțional de Dan Ungureanu. E hardcover, pe un format diferit de edițiile anterioare (noua ediție are 21 x 23,5 cm), cu hârtie de foarte bună calitate, care a ajutat ca minuțioasele ilustrații să fie tipărite foarte bine.

Mi-a plăcut și tributul adus vechilor ediții, prin includerea în primele pagini a versiunilor grafice anterioare ale pinguinului Apolodor, respectiv cele imaginate de Jules Perahim, Gellu Naum, Dan Stanciu și N. Nobilescu. În același timp, îl salut pe noul Apolodor, cel desenat de Dan Ungureanu, o variantă actuală, necesară aș zice, în condițiile în care cartea pentru copii a făcut până astăzi destul de multe progrese. Altfel spus, se simțea nevoia unei adaptări a mioriticului pinguin la gusturile generațiilor 3.0. de copii.

Nu insist asupra textului. Este, cred, foarte cunoscut; un reper în literatura română pentru copii, o poveste în versuri care a inspirat și a încântat foarte multe generații de cititori nevârstnici. Apolodor, tenorul care cânta la cor în Târgul Moșilor, pornește într-o călătorie către rudele de care îi era tare dor, doar că socoteala de la Obor nu se potrivește cu cea din… zbor. Drumul spre Labrador, apoi spre Golful Terror trece prin toate continentele. Apolodor întâlnește personaje diverse, pitorești, unele simpatice, altele răuvoitoare, și are parte de aventuri nemaipomenite.

Micuțul pinguin e curajos, onest, caraghios câteodată. Lucrurile nu merg șnur pentru el, dar asta e spre binele poveștii, căci tocmai încurcăturile sau situațiile inedite cu care se confruntă Apolodor fac din această poveste una pe care o iubesc nu doar copiii, ci și adulții. Există în această istorioară un dor de ducă, de a vedea lumea, măcar în fugă, de a ieși din rutină, chiar și când rutina este una plăcută. În plus, autorul a sugerat printre rânduri că, oricâte dificultăți ne-ar ridica împotrivă viața sau lumea, important este să mergem întotdeauna mai departe, să o luăm de la capăt, neabătuți de la ținta noastră. E un mesaj la fel de actual ca oricând sau poate chiar mai mult.

Și vă mai spun un secret. Cartea cu Apolodor e tare gustoasă mai ales atunci când o citești cu voce tare, cu intonație. Lectură plăcută!