A doua carte cu Apolodor, de Gellu Naum

Era un lucru firesc și de așteptat ca Editura Arthur să îmbrace în haină de sărbătoare și A doua carte cu Apolodor după ce, în 2016, a publicat într-o ediție nouă, ilustrată de Dan Ungureanu, prima carte despre faimosul pinguin, respectiv Cartea cu Apolodor (am scris despre aceasta AICI).

Cred că e de prisos s-o spun, al doilea volum cu Apolodor a fost ilustrat de aceeași mână măiastră a lui Dan Ungureanu. Ilustrațiile sunt foarte frumos realizate și cu siguranță îi vor atrage pe copii. Plus că oferă variante de interpretare a versurilor lui Gellu Naum.

„Bătrânii” își amintesc, desigur, că, în cea de-a doua carte, drăgălașul pinguin se întoarce însoțit de doi prieteni: leul Amedeu și cangurul Ilie.

Spre deosebire de întâia carte, care înfățișează aventurile călătorului Apolodor în cele mai diverse colțuri ale lumii, cartea de față este mai degrabă o colecție de scurte versificații, pe diferite teme, în centrul atenției fiind personajele amintite. În câte două, trei sau patru strofe, Gellu Naum își așază personajele în felurite ipostaze și situații. Uite-i, de pildă, pe cei trei voinicei când la plajă, când la „Marele Bal”, când în vară, când în iarnă, când în grădină, când în bucătărie, când pe șantierul arheologic, când în spațiul cosmic ș.a.m.d. Și de fiecare dată se întâmplă ceva care să pună copilul-cititor pe gânduri.

Uneori, micuții eroi ai cărții trec prin situații amuzante, ca de pildă când Apolodor, stând la soare, se decolorează ori atunci când, dorind Amedeu să interpreteze muzică de Bach, micuțul pinguin este transformat în stativ de partituri. Ca să nu mai pomenim de buna intenție a pinguinului de a-l scăpa pe Amedeu de o muscă nesuferită, intenție finalizată printr-o lovitură în freza leului sau de faptul că, după ce îl îmbăiază pe pinguin, prietenii lui îl întind la uscat, printre rufe, pe sârmă. Râzându-și parcă de Pinocchio, Gellu Naum spune că „pe mincinoși / Îi cunoști după urechi”, iar aici cangurul Ilie este vinovatul, ca unul care „Cam de șase ori pe lună… / Spune câte o minciună.”

Alteori, poetul se folosește de rime ca de o bucată de cretă cu care scrie pe tablă mici povețe pentru cititori. „Când te roagă cineva, / Ce-ți rămâne de făcut?” se întreabă retoric autorul. Evident, să pleci urechea la rugămintea înaintată atât de respectuos.

Fie că vorbim despre mofturile făcute la masă de cangurul Ilie, despre pasiunea pentru citit a lui Apolodor, despre importanța practicării unui sport, despre culorile semaforului sau despre cadoul cumpărat cu ocazia zilei de naștere a cangurului, un lucru e sigur: Gellu Naum pune în versurile sale multe „vitamine” pentru inimă și minte.

Autorul, ca un făcut, nu vrea să uite nici de foarte importanta oră de culcare: „Ca să crești, ești obligat, / Când e ora de culcat, / Să te urci frumos în pat.”, oferindu-l ca exemplu negativ pe îndărătnicul Ilie care, sugerează poetul, de atâta nedormit va scădea în înălțime. Carevasăzică: dormi, crești; nu dormi, descrești. Cât privește spălatul pe dinți, copiii vor rămâne de-a dreptul uimiți să afle că Apolodor face lucrul acesta de trei ori pe zi, cu rezultate excepționale în cariera sa de fotbalist.

Dacă Amedeu este personajul-model – pasionat de muzică, amabil, răbdător, deștept, Ilie pare să fie opusul lui: e încăpățânat, dezorganizat, plin de toane etc. Apolodor se află undeva la mijloc, animat mai mereu de intenții bune, dar urmărit câteodată de un strașnic ghinion, ca atunci când, la pescuit fiind, prinde o… gheată.

A doua carte cu Apolodor își caută loc în bibliotecile micilor cititori. Calitatea tehnică – hârtie, coperte cartonate, interior color, font ușor de citit – este, de asemenea și ca de obicei, la înălțime.

 

Advertisements

Săptămâna redactorului „altfel”

Ca în fiecare an, săptămâna „Școlii altfel” este și pentru mine săptămâna „redactorului altfel”.

Ieri (29 mai), am fost să-i revăd pe prietenii mei, cei mici, de la Școala nr. 1 din Pantelimon. Copiilor de clasa a II-a le-am citit o povestire din Amintiri din copilării, apoi am vorbit cu ei despre igiena orală, pe baza cărții Igiena orală pe înțelesul copiilor. Am descoperit împreună la ce sunt buni dinții, de ce dinții permanenți nu sunt permanenți și cum să periem dantura în mod corect.

Apoi am fost găzduit de clasa a III-a, copiii alegând prin vot – democrație, nu povești! – să stăm de vorbă despre bani. Le-am arătat cartea Lecții financiare pentru copii și am învățat ce este acela un buget, ce am putea face pentru a câștiga bani și cum să cheltuim banii astfel încât să ne ajungă.

Am întâlnit copii isteți și frumoși, gata să își pună imaginația la treabă.

Astăzi, am continuat seria întâlnirilor cu copiii, de data asta la editură (Viață și Sănătate). Nu mai puțin de 40 de pici de la Grădinița nr. 3 din București au venit să vadă cum „se face cărțile”. Am făcut un tur complet. Am vorbit despre povești, despre ce am vrea să ne facem când vom crește mari… Am mâncat bomboane și am văzut mașinăriile uriașe din tipografie.

Mâine, vor mai veni și alții. Dacă săptămâna este altfel, atunci să fie altfel pentru toată lumea. Chiar și pentru redactori.

 

Impresii de la Bookfest 2017

Am „luat-o” devreme cu Bookfest-ul, încă din prima zi. N-a fost înghesuială, oamenii încă mai așezau cărți pe mese și în rafturi, iar unele dintre noutățile editoriale anunțate încă nu erau disponibile, urmând ca acestea să fie aduse în zilele următoare.

Câteva impresii, pe scurt, cu referire doar la cărțile pentru copii…

Editura Humanitas pare mai hotărâtă (prin comparație cu ea însăși) în direcția asta. Am văzut câteva titluri noi pentru copii, incluzând o ediție nouă a cărții Micul prinț (dar nu cu ilustrațiile autorului, ci cu ilustrații originale, realizate special pentru ediția Humanitas). Oricum, nu la standul Humanitas trebuie să vă opriți în primul rând dacă doriți să vedeți cărți pentru copii.

Editura Arthur, ca de obicei, domină la capitolul „copii”: are titluri noi, are titluri cunoscute, are titluri multe, are cărți de calitate.

Editura Cartea copiilor are numeroase titluri frumoase pentru copiii mai mici, dar și două albume BD cu Corto Maltese.

Editura Litera este unul dintre jucătorii mari, având o ofertă bogată și diversă (mai ales pe partea de enciclopedii).

Sunt edituri care publică multe (sau chiar exclusiv) pentru copii, edituri pe care poate nu le știți – Booklet fiction ar fi una. Sunt și edituri care au început să acorde mai multă atenție cărților pentru copii. Nemi, un imprint al Nemira, de exemplu. Polirom, de asemenea.

Puteți trece și pe la standurile Corint și RAO.

Din păcate, producția locală e încă săracă. Majoritatea cărților pentru copii sunt traduceri. Excepțiile sunt rare și, adeseori, nu se ridică din punct de vedere grafic la nivelul celor de import. Adică s-a investit mai puțin în ilustrații, în tipar de calitate, în carte de tip hardcover.

Am văzut foarte multe cărți ilustrate. Recunosc, un număr atât de mare de titluri și autori necunoscuți m-a derutat. Ce să iei? Ce să lași? Recomandarea mea este să răsfoiți cu atenție înainte de a decide ce să cumpărați. Ilustrațiile și aspectul sunt importante și relevante, dar nu sunt totul. Contează la fel de mult (sau chiar mai mult) scriitura, mesajul, ideile.

Sunt din ce în ce mai multe cărți cu scop educativ, autorii (și ilustratorii) urmărind să le ofere părinților și educatorilor niște instrumente care să îi asiste pe aceștia în efortul de a-i ghida, învăța și crește pe copii. Sunt utile, însă nu ar trebui să credem că acesta este rolul principal sau esențial al cărților pentru copii. Biblioteca copilului nu poate conține doar cărți de tip how to sau what to sau why to. Trebuie lăsat loc și pentru cărțile clasice, și pentru cărțile de aventuri, și pentru toate celelalte. Să nu dezvoltăm obsesii privind educarea și pregătirea copilului pentru viață. Nici să nu presupunem că lecturile clasice sunt inutile la acest capitol. Insula comorii te poate învăța despre curaj la fel de bine precum o carte de genul „Cum să fii curajos”.

Ar fi frumos dacă persoanele care pot decide ar aduce copiii la Bookfest. Ar fi frumos dacă profesorii și-ar lua clasele să le ducă la târgul de carte. Ar fi frumos dacă părinții și-au „scoate copii la o carte”. Ar fi frumos dacă mulți copii din provincie ar putea beneficia de o excursie la Bookfest. Poate că s-ar întoarce acasă doar cu o cărticică, și aia dintre cele mai ieftine. Dar impresia… Impresia făcută de atâtea cărți asupra minții lor ar rămâne. Visurile pe astfel de impresii pot fi construite.

 

Regele tuturor sălbăticiunilor, de Maurice Sendak

Trebuie spus de la început că Regele tuturor sălbăticiunilor (Where the Wild Things Are) este o carte care spune povestea prin ilustrații. Textul este de importanță secundară. Este cartea considerată astăzi cea mai importantă operă a lui Maurice Sendak.

Eroul principal, Max, este un băiețel care, îmbrăcat într-un costum de lup și înarmat cu o furculiță, își fugărește câinele prin casă. Asta până când mama îl ceartă, numindu-l „Sălbăticiune” și îl trimite la culcare fără să îi dea de mâncare. După ce Max intră în camera lui se înfiripă în poveste elementul fantastic. O pădure misterioasă crește în cameră, iar spațiul devine o altă lume. Max se suie într-o micuță ambarcațiune cu pânze și plutește „aproape peste un an” până la „locul sălbăticiunilor”. Întâmpinat de diverși monștri cu gheare lungi, ochi galbeni, coarne ascuțite și figuri grotești, micuțul Max nu se pierde cu firea, ci le îmblânzește printr-un truc magic, iar sălbăticiunile îl fac regele lor.

„Și acum, a răcnit Max, să înceapă tărăboiul sălbatic!”

Imediat după această poruncă a băiatului, Sendak ne oferă nu mai puțin de 6 pagini doar cu ilustrații ale „tărăboiului”. Max și monștrii țopăie, urlă la lună, se cațără în copaci și defilează ca o veritabilă hoardă sălbatică. După o vreme, băiatul se plictisește și pornește pe mare înapoi spre casă. Ajungând în camera sa, descoperă că este chiar noaptea când a plecat – deși doar călătoria dus-întors îi luase nu mai puțin de doi ani – și că mâncarea frumos mirositoare și caldă îl așteaptă pe masă.

Cartea lui Sendak a stârnit controverse la data publicării. Au fost voci care au întrebat dacă este un material adecvat pentru copii. De altfel, se poate spune că Regele tuturor sălbăticiunilor nu a fost singura lui carte pentru copii care a ridicat sprâncene și semne de întrebare. Chestiuni precum atitudinea nepotrivită a eroului față de mama lui, dar și faptul că aceasta l-a pedepsit trimițându-l la culcare fără să-i dea de mâncare au fost printre elementele care i-au nemulțumit pe critici.

Sendak a spus că povestea lui ilustrează modul în care, uneori, copiii, cuprinși de sentimente negative, se retrag în ei înșiși, se refugiază într-o lume imaginară în care ei sunt „șefii”, putând dispune după plac de personajele imaginare de care se înconjoară. Intenția ilustratorului, conform propriilor declarații, a fost să creeze un personaj apropiat de realitate, adică un copil care poate fi și răutăcios sau obraznic.

Povestea imaginată de Sendak iese într-adevăr din tipare, dar nu are cum să îi sperie pe copii. Cred că, dimpotrivă, îi va incita. Orice copil creează, cu ajutorul imaginației, lumi și personaje fanteziste, tărâmuri în care se vede pe sine însuși ca rege, pirat, erou, cavaler, muschetar etc. Aventura micului Max este fără îndoială una imaginară, un vis, poate… O sugerează chiar ilustratorul cărții care include, într-una dintre primele pagini, un tablou ce înfățișează un monstru (o sălbăticiune) de tipul celor pe care băiatul îi va întâlni ulterior, iar tabloul este semnat chiar de Max. El este spiritul creator. Tot ce urmează se naște din creativitatea lui fertilă.

Că Max este un copil obișnuit o sugerează și faptul că, în joaca lui, își construiește singur un cort în interiorul casei. Câți dintre noi nu ne-am aranjat astfel de „culcușuri” în copilărie?

Întoarcerea lui Max din călătoria lui imaginară se petrece în circumstanțe delimitate clar de autor. Băiatul „și-a dorit să fie acolo unde el era cea mai iubită ființă dintre toate”. Or unde anume era locul acesta? Acasă. În plus, mirosul de mâncare pe care el îl adulmecă „dintr-un colț îndepărtat al lumii” este un miros real. Se întâmplă adeseori, chiar și în lumea adulților, ca visele să fie (re)modelate de stimuli reali, exteriori. Când ajunge din nou acasă (când se trezește, adică), băiatul găsește pe masă mâncarea caldă așezată acolo de o mamă iubitoare, inimoasă, pe care nu a lăsat-o sufletul să-și lase puiul nemâncat o noapte întreagă.

Regele tuturor sălbăticiunilor poate fi interpretată și ca o poveste despre curaj. Copiii, mai ales cei foarte mici, se tem adeseori de necunoscut, de lucrurile sau persoanele care, în ochii lor, au dimensiuni sau trăsături exagerate. Tocmai de aceea Max, care nici măcar nu clipește în fața sălbăticiunilor care răcnesc înspăimântător, își dezvelesc colții înspăimântători, își rostogolesc ochii înspăimântători și își arată amenințător ghearele înspăimântătoare, este un exemplu de curaj.

Imaginația, așa cum o sugerează povestea scrisă de Sendak, este (poate fi) o cameră de refugiu, locul unde să ne descărcăm ori să ne regăsim echilibrul. Max se comportă ca orice copil normal care, certat, bate din picior sau trântește ușa și se alege cu o pedeapsă. Criza, pentru a fi trecută cu bine, are nevoie de timp, de un loc special unde copilul să găsească trucul magic prin care să scape de propria furie și să se liniștească. Dacă stăm și ne gândim, cam așa funcționează lucrurile și pentru adulți. În momentele de mare tensiune, oricine are nevoie de un pic de spațiu ca să se poată regăsi. Uneori, lucrul acesta presupune ca, asemenea lui Max, care se alătură „tărăboiului sălbatic”, să dăm frâu liber energiei negative. Orice furtună se descarcă prin fulgere și tunete; apoi, soarele zâmbește parcă și mai frumos decât înainte.

Dintr-un anumit punct de vedere, povestea lui Max este despre nevoia de a fi iubiți. Orice copil, certat de mama lui, își spune în sine sau îi spune acesteia direct în față „că e rea!”. Max simte nevoia să fie iubit. Tocmai de aceea sălbăticiunile îi declară, la plecare, dragostea lor. Iar când revine în camera lui, băiatul descoperă pe masă, în farfurie, semnul clar că este iubit totuși de mama lui.

În ciuda opiniilor contradictorii, cartea lui Sendak i-a adus acestuia un premiu prestigios, respectiv Medalia Caldecott, iar cei care au apreciat această operă a ilustratorului au declarat că scopul cărților pentru copii nu trebuie să fie idealizarea copilăriei.

Există și o poveste interesantă în legătură cu cartea, poveste care este probabil adevărată. Titlul original al proiectului a fost Where the Wild Horses Are (în traducere, Acolo unde sunt caii sălbatici), dar Sendak nu se descurca prea bine la partea cu desenatul cailor. Ursula Nordstrom, editorul său, a fost un pic nemulțumită de lucrul acesta, așa că l-a „înțepat” cu întrebarea: „Dar ce poți desena, Maurice?” Răspunsul simplu al ilustratorului a fost: „Lucruri” (things, în engleză). Până la urmă, lucrurile pe care le-a desenat s-au bucurat de succes.

Publisher’s Weekly, o cunoscută publicație destinată lumii editoriale, a inclus cartea lui Maurice Sendak în lista celor mai bine vândute 150 de cărți pentru copii din toate timpurile, ceea ce, trebuie să o recunoaștem, vorbește despre larga apreciere de care s-a bucurat cartea de-a lungul anilor (adică din 1963 și până astăzi), atât în Statele Unite, cât și peste hotare. Succesul cărții a fost confirmat și de interesul producătorilor de film, concretizat într-o ecranizare a poveștii lui Sendak. Filmul Where the Wild Things Are a fost regizat de Spike Jones și lansat în 2009.

Este un fapt îmbucurător că Editura Arthur a făcut posibilă întâlnirea publicului român cu Regele tuturor sălbăticiunilor, în condiții grafice și tehnice excelente. Cartea a apărut în limba română încă din 2014, în traducerea Roxanei Jeler.

 

Câteva lucruri despre Maurice Sendak

A fost unul dintre ilustratorii talentați ai anilor 1960, 1970, 1980. A ilustrat cărți pentru copii scrise de unii dintre autorii cunoscuți ai vremii, dar a ilustrat și povești scrise de el însuși. De fapt, ar merita spus că, înainte de a-și ilustra prima lui poveste, a ilustrat 80 de cărți pentru copii scrise de alți autori. Prima carte pe care a scris-o și a ilustrat-o a fost Kenny’s Window, carte apărută în 1956. Deși nu sunt cunoscute publicului român, amintesc aici alte câteva cărți pe care Maurice Sendak le-a scris și ilustrat: The Sign on Rosies Door; Higglety Pigglety Pop!; The Nutshell Library; In the Night Kitchen; Outside Over There.

La moartea sa, în 2012, la vârsta de 83 de ani, publicația New York Times a apreciat că Sendak a fost „considerat cel mai important ilustrator de cărți pentru copii din secolul al XX-lea”. Nu degeaba i s-a decernat și cel mai important premiu din domeniul cărților pentru copii; mă refer la Premiul Hans Christian Andersen.

 

De ce este ZCM 2017 o zi specială

Ziua Celor Mici 2017 este cu adevărat specială și asta din 7 motive mari și late (unele rotunde, altele pătrate).

Motivul nr. 1. Ziua Celor Mici 2017 se prezintă în fața publicului cu un număr record de noutăți editoriale. Sunt 19 (+ o reeditare așteptată) cărți nou-nouțe.

 

Motivul nr. 2. ZCM 2017 vă aduce un număr semnificativ de cărți originale, iar când spun „originale” mă refer la faptul că nu avem doar traduceri, ci cărți scrise de autori români și ilustrate de ilustratori români. Cine lucrează în domeniu știe că e mult mai ușor (și mai rapid) să iei o carte gata făcută decât să începi un proiect de la zero.

 

Motivul nr. 3. ZCM 2017 înseamnă un record de titluri de carte pentru copii, prin comparație cu edițiile anterioare, în condițiile în care unele dintre cărțile pe care le-am avut la edițiile trecute nu se regăsesc în oferta actuală. Pot fi numărate în pliantul de prezentare nu mai puțin de 83 de titluri. (Plus că sunt câteva cărți care pur și simplu nu au mai avut loc în pliant.)

 

Motivul nr. 4. ZCM 2017 este un pas concret în direcția ofertei de carte de nonficțiune. Dacă în anii precedenți, redacția de copii a oferit în special literatură și cărți cu activități, de data aceasta oferta include cărți cu tematică educațională și nu numai. Avem cărți despre igienă orală, educație financiară, dezvoltarea abilității de a învăța, descoperirea lumii fascinante a dinozaurilor, învățarea alfabetului, memorarea de versete biblice etc.

 

Motivul nr. 5. ZCM 2017 oferă cărți pentru toate categoriile de vârstă. Avem cărți pentru cei mai mici preșcolari, apoi creștem treptat (ca nivel de dificultate), ajungând până la copiii de 13-14 ani.

 

Motivul nr. 6. ZCM 2017 are o ofertă diversă: cărți cu povestiri și povești, cărți de poezii, romane, Biblii pentru copii (pe mai multe categorii de vârstă), cărți cu jocuri și activități, materiale educative, bandă desenată, cărți de colorat, colecții de carte etc.

 

Motivul nr. 7. ZCM 2017 este ediția a V-a a acestui eveniment editorial dedicat exclusiv copiilor. Asta înseamnă că împlinim jumătate de deceniu. Înseamnă că unii dintre copiii cărora li se vor cumpăra acum cărți de colorat nici nu existau când am avut prima ediție. Înseamnă că unii dintre copiii cărora li se cumpăra de la noi Biblia de colorat, în urmă cu 5 ani, au ajuns la vârsta la care citesc singuri cărți. Vă mulțumim celor care ne-ați fost și ne sunteți aproape!

 

Iată câteva informații necesare despre Ziua Celor Mici 2017:

* Evenimentul durează 24 de ore.

* Puteți comanda online, fie direct de pe site-ul www.viatasisanatate.ro, fie prin e-mail (comenzi@viatasisanatate.ro), între orele 0 și 24.

* Puteți comanda sunând la unul dintre numerele de telefon: 021 323 00 20 și 0740 10 10 34, între orele 6 și 24.

* Puteți merge personal la una dintre librăriile Sola Scriptura din țară pentru a cumpăra cărțile direct de acolo.

 

Copiii care citesc sunt păsări în zbor: ZCM 2017

Formula publicitară a Zilei Celor Mici (ediția a V-a, 2017) este chiar titlul acestui text: „Copiii care citesc sunt păsări în zbor”. De ce a fost aleasă această formulă? Pentru că exprimă frumos un adevăr. Cărțile funcționează pentru copii ca niște aripi.

Copiii care citesc descoperă că lumea este mai mult decât spațiul din jurul lor, că există ceva dincolo de linia orizontului, spații de explorat.

 

Copiii care citesc învață să privească lumea din înălțime, să aibă perspectivă de ansamblu, să vadă pădurile, nu doar copacii.

 

Copiii care citesc deprind gândirea critică, devin capabili să deosebească nuanțe, află că nu toate muștele fac miere, dar că fiecare muscă își are rostul ei.

 

Copiii care citesc se obișnuiesc să zboare din ce în ce mai departe de „cuib”, astfel că, într-o bună zi, vor fi capabili să aibă propriul „cuib”, fără a mai depinde de părinții lor.

 

Copiii care citesc au șanse mai mari și mai bune de a-și împlini visurile și de a realiza lucruri frumoase în viață.

 

Copiii care citesc încep să se mire pentru că știu, nu din cauză că nu știu.

 

Ei bine, da, copiii care citesc sunt păsări în zbor. Tu ce aripi îi vei oferi copilului tău cu ocazia Zilei Celor Mici? Ce cărți îi vei pune în mână?

 

Iată câteva informații necesare despre Ziua Celor Mici 2017:

* Evenimentul durează 24 de ore.

* Puteți comanda online, fie direct de pe site-ul www.viatasisanatate.ro, fie prin e-mail (comenzi@viatasisanatate.ro), între orele 0 și 24.

* Puteți comanda sunând la unul dintre numerele de telefon: 021 323 00 20 și 0740 10 10 34, între orele 6 și 24.

* Puteți merge personal la una dintre librăriile Sola Scriptura din țară pentru a cumpăra cărțile direct de acolo.

* Este bine să rețineți că livrarea este GRATUITĂ pentru comenzi de minimum 90 de lei (livrare prin Poșta română) sau de minimum 150 de lei (livrare prin curierat rapid).