Cartea cu Apolodor, de Gellu Naum

Îmi place să mă gândesc la Cartea cu Apolodor ca la un fel de Ocolul pământului în optzeci de zile de Jules Verne, dar adevărul este că Ocolul pământului în optzeci de zile este, de fapt, un fel de Cartea cu Apolodor a francezilor.

bookpic-5-cartea-cu-apolodor-30037

Sunt entuziasmat de-a dreptul de noua ediție a cărții lui Gellu Naum, publicată recent de Editura Arthur și ilustrată excepțional de Dan Ungureanu. E hardcover, pe un format diferit de edițiile anterioare (noua ediție are 21 x 23,5 cm), cu hârtie de foarte bună calitate, care a ajutat ca minuțioasele ilustrații să fie tipărite foarte bine.

Mi-a plăcut și tributul adus vechilor ediții, prin includerea în primele pagini a versiunilor grafice anterioare ale pinguinului Apolodor, respectiv cele imaginate de Jules Perahim, Gellu Naum, Dan Stanciu și N. Nobilescu. În același timp, îl salut pe noul Apolodor, cel desenat de Dan Ungureanu, o variantă actuală, necesară aș zice, în condițiile în care cartea pentru copii a făcut până astăzi destul de multe progrese. Altfel spus, se simțea nevoia unei adaptări a mioriticului pinguin la gusturile generațiilor 3.0. de copii.

Nu insist asupra textului. Este, cred, foarte cunoscut; un reper în literatura română pentru copii, o poveste în versuri care a inspirat și a încântat foarte multe generații de cititori nevârstnici. Apolodor, tenorul care cânta la cor în Târgul Moșilor, pornește într-o călătorie către rudele de care îi era tare dor, doar că socoteala de la Obor nu se potrivește cu cea din… zbor. Drumul spre Labrador, apoi spre Golful Terror trece prin toate continentele. Apolodor întâlnește personaje diverse, pitorești, unele simpatice, altele răuvoitoare, și are parte de aventuri nemaipomenite.

Micuțul pinguin e curajos, onest, caraghios câteodată. Lucrurile nu merg șnur pentru el, dar asta e spre binele poveștii, căci tocmai încurcăturile sau situațiile inedite cu care se confruntă Apolodor fac din această poveste una pe care o iubesc nu doar copiii, ci și adulții. Există în această istorioară un dor de ducă, de a vedea lumea, măcar în fugă, de a ieși din rutină, chiar și când rutina este una plăcută. În plus, autorul a sugerat printre rânduri că, oricâte dificultăți ne-ar ridica împotrivă viața sau lumea, important este să mergem întotdeauna mai departe, să o luăm de la capăt, neabătuți de la ținta noastră. E un mesaj la fel de actual ca oricând sau poate chiar mai mult.

Și vă mai spun un secret. Cartea cu Apolodor e tare gustoasă mai ales atunci când o citești cu voce tare, cu intonație. Lectură plăcută!

 

Advertisements

One thought on “Cartea cu Apolodor, de Gellu Naum

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s