SCRIE PENTRU COPII! — Cartea cu „poze”

Cartea cu „poze”, adică ilustrată, numită și picture book, pare simplu de realizat. Ce mare brânză să scrii o poveste scurtă și să-ți realizeze un ilustrator câteva desene! (Cel puțin așa cred unii…) Să explorăm împreună acest tip de carte pentru copii!

Marea provocare atunci când vrei să scrii o carte ilustrată (picture book) este aceea de a spune cât mai mult în cuvinte (cât) mai puține. Povestea trebuie să fie atrăgătoare, iar ilustrațiile trebuie să captiveze ochiul copilului. O carte reușită (din categoria aceasta) este aceea pe care părintele o urăște pentru că s-a săturat de câte ori a trebuit să i-o citească băiatului sau fetei lui.

Scriu o carte cu poze

Ce subiecte să alegi pentru astfel de cărți? Păi, evident, nu trebuie să îți zboare gândul prea departe pentru că NU vei construi o poveste complexă. Dacă deschid site-ul editurii Cartea copiilor și îmi arunc o privire (editura menționată publică genul acesta de carte), descopăr titluri precum: Nu vreau la culcare! (de Astrid Lindgren, cu ilustrații de Ilon Wikland) sau De ce spun copiii NU (de Catherine Dolto) sau Vrei să fii prietenul meu? (de Eric Carle). Poți explora mai departe, dar devine clar că subiectele pentru o picture book sunt din lumea copilului, din ceea ce el poate să înțeleagă (relațiile din familie, sentimentele, animalele și lumea naturii, grădinița sau primii ani de școală etc.).

Uneori, genul acesta de carte este realizat doar de ilustratori care preiau povești arhicunoscute și le transpun în imagini — Scufița Roșie, Motanul încălțat, legende și mituri etc. Desigur, de multe ori, acestea sunt simplificate, renunțându-se la unele detalii care nu ar fi potrivite publicului-țintă.

41pOWfCBNeL

Ideal este ca povestea să fie spusă din punctul de vedere al unui singur personaj. Când am scris Fineas și dinozaurii, m-am gândit din start că povestea va fi spusă din perspectiva mielului Fineas, celelalte personaje având doar apariții episodice.

Uneori, personajele sunt animale antropomorfizate, alteori, oameni.

Atenție! Chiar dacă ilustrațiile au un rol foarte important, dacă scrii o astfel de carte, trebuie să-ți propui din start să scrii un text care să nu aibă nevoie de ilustrații, care să fie de sine stătător. Ilustratorul nu trebuie să suplinească lipsa de imaginație a autorului, ci doar să completeze vizual o poveste care „face față” și fără ilustrații. Un text pe care trebuie să-l salveze ilustrațiile este un text care nu merită…

Genul acesta de carte cere o poveste cu acțiune și dialog. Ce sens are să te pierzi în descrieri, în creionarea arborelui genealogic al personajului și așa mai departe? Începe direct! „Într-o zi, găinile din curtea unui moș s-au gândit să prindă o vulpe…” Și de aici, vezi ce se întâmplă mai departe.

Cred (sunt convins!) că orice poveste pentru copii trebuie să aibă și umor. Desigur, în cazul de față, trebuie să fii atent la genul de umor pe care îl pot percepe copiii care citesc picture books. Când am scris Am găsit o geantă cu bani, mi-am propus din start ca textul să fie plin de umor, astfel încât copiii să citească această poveste versificată prăpădindu-se de râs. Mi-i și imaginam tăvălindu-se pe jos de râs… Nu știu dacă mi-a ieșit. Timpul o va demonstra. Dar știu un lucru — copiilor le plac lucrurile amuzante și, uneori, o lecție este strecurată mai ușor printre râsete.schita coperta EVS.cdr

Chiar dacă astăzi, cărțile bune (pentru adulți) trebuie să fie pline de tristețe, chinuri existențiale, etc., etc., cred că o carte ilustrată pentru copii trebuie să aducă o perspectivă pozitivă, trebuie să aibă happy end.

Înainte de a te apuca să scrii o carte cu ilustrații, adică o poveste scurtă, împărțită în secvențe, fă rost de mai multe astfel de cărți și citește-le cu atenție, analizează-le, uită-te la împărțirea textului în secvențe, la elementele repetitive, la nivelul de dificultate al limbajului, la modul în care ilustrațiile se armonizează cu textul, la mesajul care răzbate printre rânduri. Ideal este să cauți din această categorie cărțile care s-au dovedit pe placul publicului. Învață de la cei care au făcut deja lucrul acesta.

Desigur, precizez că putem găsi în această categorie de carte și subcategorii: unele sunt pentru preșcolari, cu imagini simple, cu text foarte restrâns (uneori, două propoziții pe un întreg spread), iar altele sunt pentru copii mai mari, până la 8, 9 sau chiar 10 ani, cu text mai amplu.

Un exercițiu pe care îl propune și Barbara Seuling (autoarea cărții How To Write a Children’s Book and Get It Published, sursă de inspirație pentru acest text), și pe care l-am făcut personal și îl consider util, este lecturarea textului cu voce tare. Având în vedere că acest gen de cărți sunt citite, adeseori, copiilor de către părinți, lectura cu voce tare te va ajuta să identifici elementele care nu sună bine, ajutându-te să perfecționezi textul.

517CT-RGXEL

Nu uita că o carte cu ilustrații are de regulă 32 de pagini. Fă-ți pe o coală albă o schemă a cărții, cu toate cele 32 de pagini, luând în calcul pagina de titlu, pagina tehnică, ultima filă, pagina cu dedicație dacă este cazul și, evident, paginile care vor include povestea. Încearcă să-ți imaginezi unde va intra fiecare secvență a poveștii, cam ce să conțină fiecare ilustrație (deși, la acest capitol, decizia ar trebui să-i aparțină ilustratorului). Gândește cartea nu doar ca text, ci și vizual.

Gata! M-am lungit. Alte detalii despre subiectul în cauză, cu altă ocazie…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s