Gabriel Liiceanu despre lectură și copii

Scriitorul și editorul Gabriel Liiceanu spune câteva lucruri interesante despre importanța lecturii pentru copii. Redau câteva fragmente din capitolul „Cum învață puii de oameni să vâneze”, inclus în volumul Cărțile care ne-au făcut oameni (edit. Dan C. Mihăilescu, Humanitas, București, 2010, pp. 59-61).

gabriel liiceanu

„La 8 ani am citit 20 000 de leghe sub mări. Cred că era o carte foarte groasă.  Era cartonată. Prin ea am descoperit cititul hulpav.”

„Dar ce-mi plăcea atât de mult la citit? Faptul, pesemne, că puteam aluneca într-o altă lume. Cu fiecare carte într-o altă lume. În oricât de multe lumi. La nesfârșit. În toate lumile lumii puteam intra pur și simplu întorcând foile unei cărți. Era o hoinăreală eternă. Hoinăream hulpav. Cu fiecare carte plecam în altă călătorie, fugeam în altă viață.”

„Mă «marcau» cărțile? Desigur. Toată viața m-au marcat. Dar corect e să spun că mi-au marcat vârstele vieții. La 8 ani, Jules Verne mi-a deschis mintea către ideea de «pluralitate a lumilor». Imediat după aceea mi-a căzut în mână o carte a lui Edmondo de Amicis, Cuore. Inimă de copil. Nu-mi mai aduc aminte nimic din ea. Dar m-a făcut să descopăr mila, o milă sfâșietoare, insuportabilă. Țin minte doar că am citit-o toată înlăcrimat. Uneori, plângeam atât de tare încât, nemaiputând să văd literele din cauza lacrimilor, trebuia să mă opresc din citit. Poate că era o carte kitsch. Dar ce importanță are? Mi-a deschis sufletul ca pe o rană, mi-a educat mila. (…) Apoi, pe la 10-11 ani, citind Ivanhoe a lui Walter Scott și, cam în același timp, cărțile lui Alexandre Dumas, am descoperit gustul înfruntării, idealul de vitejie al bărbatului și ideea de erou. Iar când mi-a căzut în mână Contele de Monte Cristo am trăit patetic nedreptatea și am simțit dulceața răzbunării.”

„Sunt convins că cititul între 8 și 14 ani este echivalentul din viața oamenilor al deprinderii vânatului la feline. Căci, așa cum învățarea vânatului este partea esențială a «educației» pentru puiul de tigru, cărțile îi arată copilului care sunt pozițiile fundamentale pe care trebuie să le ocupe de la bun început pentru ca parcursul vieții să fie străbătut în mod onorabil. Numai în virtutea acestor «poziții», selectate și transmise prin povești de la o generație la alta, va putea puiul de om să distingă până la sfârșitul vieții sale între bine și rău. Sunt tot mai înclinat să cred că «oamenii răi», cei care îndeobște se îndeletnicesc cu chinuirea semenilor lor, sunt în general fie oameni care nu au citit, fie care nu au citit când trebuia, nu au citit ce trebuia sau au citit prost.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s